Românii văzuţi de Orban

Frunţi late de două degete, păr crescut până sub ochişorii porcini privind fără ţintă, bot proeminent mereu întredeschis, lăsând să iasă balele şi un tânguit încântat şi continuu: uăăăă! Aceasta este, în mintea domnului ministru Orban, imaginea poporului pe care îl guvernează. Ei i se adresează d. ministru când afirmă calm, măsurat şi mâhnit, fără să clipească: n-a avut loc nici un accident şi eu sunt singura victimă. Iar după ce d. ministru explică abundent de ce nu a declarat accidentul inexistent la poliţie în 24 de ore – avea de dat la zăpadă, avea de regulat nişte chestiuni familiale care e secrete, precum şi de făcut nişte analize medicale care nu suportă amânare că-l vede toată lumea cum cade din picioare – românii microcefali de mai sus sunt transformaţi de-a dreptul în nişte viermi groşi cât un boa care a înghiţit un bou.

Nu ştiu ce a făcut d. Orban cu al său Audi pe şoseaua Cotroceni, că n-am fost de faţă. În cazul cel mai rău, e vorba de o tamponare obişnuită, soldată cu accidentarea uşoară a unei fete de 14 ani. Aşa ceva i se poate întâmpla oricărui conducător auto
, mai ales într-o capitală a demenţei rutiere ca Bucureştiul. Dar Ludovic Orban nu e un simplu
şofer, e ministrul Transporturilor şi membru marcant al PNL. Reacţia lui ar fi trebuit să fie anunţarea imediată a Poliţiei. D. Orban spune că a stat trei ore aşteptând să vină poliţiştii.

Absurd: ministrul Orban putea oricând, văzând că poliţiştii întârzie, să sune direct la Ministerul de Interne, iar dacă acolo erau toţi în concediu, la însuşi ministrul David, colegul său de partid, şi să-i spună că a făcut un accident de circulaţie, unde şi când. După aceea, lăsa acest Audi A6 la locul accidentului şi pleca cu una dintre cele patru limuzine de serviciu, cu şoferi plătiţi din banii statului, şi la deszăpezire, şi la familie, şi la analize. În loc de asta, d. Orban produce în avalanşă declaraţii contradictorii, cusute cu aţă albă, se declară linşat mediatic şi victimă a unui complot politic.

Adică îşi taie gâtul cu briciul lui Occam: cu cât înmulţeşti explicaţiile pentru un fapt simplu, cu atât eşti mai puţin credibil. Impresia pe care o produce este de om care are de ascuns ceva mult mai grav decât un accident uşor. Şi când poliţia, ajunsă în fine la faţa locului, nu vede nimic, fiindcă ningea des, ce să mai crezi?

La rândul lor, părinţii Simonei Todan, tânăra despre care se spune că ar fi fost rănită datorită coliziunii provocate de Orban, numai a cetăţeni dintr-o capitală a Europei nu arată. Ce-i împiedică să iasă în faţa presei, împreună cu fata lor, să răspundă deschis întrebărilor şi să lămurească lucrurile? Spectacolul celor două doamne care zbiară şi îi lovesc pe ziariştii din holul blocului familiei Todan sunt imaginea gradului de civilizaţie şi comunicare interumană din România pragului de an 2008.

N-ar fi de mirare dacă părinţii Simonei ar fi primit bani ca să tacă. Ce să prefere, o acţiune în Justiţie, în Justiţia care n-a judecat şi condamnat până acum nici un demnitar? Să se ciocnească cu armata de avocaţi pe care ar mobiliza-o Orban, cu dosare
„greşite” la procedură şi puse la păstrare de procurori dibaci? Să le pese acestor oameni
, care poate au nevoie urgentă de bani, de faptul că scăpând nepedepsit şi la al patrulea accident comis la volan, d. Orban continuă să fie un pericol public şi că din al cincilea accident poate să rezulte nu o mână în ghips, ci unul sau mai multe coşciuge? În justiţia de piaţă, mai exact de tarabă, din România, dreptatea se vinde şi se cumpără.

Ultima declaraţie a d. Orban este că va sta ascuns câtă vreme este vânat. Vai, dar ce sensibil a devenit d. ministru! D-sa, care nu pierdea nici un prilej să iasă cu declaraţii persiflante, agresive, la adresa adversarilor politici, se lua rânjind în gură cu oricine în faţa camerelor
de luat vederi, brusc se ascunde de presă, că-i cauzează... Dacă îşi va da demisia? Păi de ce să şi-o dea, de vreme ce nu se recunoaşte decât ca victimă a presei şi „reacţiunii”? Remeş măcar nu apucase să declare că palinca e apă chioară şi caltaboşul un furtun vechi de aragaz...

Oricum, tot ce se va întâmpla în continuare în cazul acestui demnitar nu va avea nici o legătură cu logica, cu bunul simţ, cu asumarea răspunderii şi cu atât mai puţin cu demnitatea, atât a guvernanţilor, cât şi a guvernaţilor.